care trăiesc la limita dintre gingie și realitatea mușcăturii
în mândrie
ferocismele se pedepsesc cu libertatea de a alege
distanța dintre culorile gloanțelor
și nebunia maltratată până în cel mai mic detaliu

în trupul tău
dumnezeul a construit o ușă din care nu scrie nimeni
obiceiurile proaste uitate prin buzunare
nonșalanța celui care nu se lasă trăit
atunci când decurge imperturbabil
stradă după stradă
val după val până în largul unei mări
pe care o auzi
înlocuindu-te

astăzi
te-am învățat să îmbătrânești
cu mâinile celor care au crezut în tine
până la ultima poftă

și nu mai este foarte multă vreme până să fie
ieri